binecuvântare sf [At: DRĂGHICI, R. 89 / 10-11 / Pl: ~tări / E: binecuvânta] 1 (D. Dumnezeu) Revărsare a grației divine Si: (liv) benedicțiune, binecuvântat¹ (1), blagoslovire, blagoslovenie, (înv) urâciune. 2 (Ccr) Cuvintele cu care se binecuvântează Si: binecuvântat¹ (2). 3 Urare de prosperitate și fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu Si: binecuvântat¹ (3). 4 Slăvire (în semn de recunoștință) Si: binecuvântat¹ (4), fericire, lăudare, preamărire. 5 (Îe) A (sau a-și) da ~ A încuviința.