binar, -ă (< lat. binarius, „dublu”), compus din două unități. Valoare b., valoare* ce se poate împărți în două subdiviziuni (nota* întreagă în doime*, doimea în pătrime* etc.). Metru b., unitate metrică cuprinzând doi timpi (I, 2). Formă b., formă compusă din două secțiuni („A”, „B”) aflate în relație antecedent*-consecvent*. Mersul tonal este T-D (fie în simplă cedență (1), fie modulație* în tonalitatea (2) dominantei*) și D-T. Materialul tematic al celor două este înrudit. Uneori A este reluat (mai ales parțial) la sfârșit. Această formă se întâlnește în forma de lied* (arii, dansuri), în sonata* monotematică. V. diviziune (1), formă; metru; ternar.