bili, bilesc, (bdili), v.t.r. (reg.) 1. A (se) albi. 2. A înălbi pânza țesută în război, prin spălare repetată și uscare la soare: „Și pe când o întins mai bine cânepa și o bdilea…” (Bilțiu, 1999: 114). – Din sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Miklosich, după DER), cf. ucr. biliti (DER).