BILABIAT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre fiori) Care seamănă cu o gură deschisă (avînd sepalele sau petalele reunite în partea posterioară și dînd naștere unui tub, iar în partea anterioară desfăcute în două părți ca niște buze). Gura-leului este o floare bilabiată. – Pronunțat: -bi-at.