bijuterie s.f. 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaier, (fam.) biju. ♦ Fig. Lucru elegant și de mare preț. Casa pe care și-a construit-o este o bijuterie. ♦ Fig. (fam.) Persoană dragă, considerată valoroasă, plină de calități. Soția lui este o bijuterie. 2 Magazin, atelier specializat în confecționarea și vînzarea bijuteriilor, a giuvaiericalelor etc. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bijouterie.