O definiție pentru bijoc

Regionalisme / arhaisme

bijoc, s.m.; bijoacă, s.f. (reg.) mârțoagă, cal bătrân, slab.

Intrare: bijoc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bijoc
  • bijocul
  • bijocu‑
plural
  • bijoci
  • bijocii
genitiv-dativ singular
  • bijoc
  • bijocului
plural
  • bijoci
  • bijocilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)