bigamie s.f. (jur.) Infracțiune care constă în încheierea de către o persoană căsătorită a unei noi căsătorii, fără să fi fost desfăcută legal căsătoria anterioară. ♦ Situația unei persoane bigame. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<lat. bigamia, fr. bigamie, germ. Bigamie, ngr. βιγαμία.