bifid, -ă adj. 1 (anat.; despre vase de sînge, canale, oase, mușchi etc.) Care este despărțit în două în lungime; bifidat. Uter bifid. 2 (biol; despre organe) Care este despicat (incomplet) în două, care formează două vîrfuri. Frunză bifidă. • pl. -izi, -ide. /<fr. bifide, lat. bĭfĭdus, -a, -um.