bidonvil s. n. Cartier de locuințe foarte sărăcăcioase, de obicei improvizate la periferia marilor orașe ◊ „Oferise propria sa locuință din bidonvil unei biete văduve, mamă a patru copii, expulzată de un proprietar necruțător.” R.l. 3 V 74 p. 2. ◊ „C.C. a fost violată în două rânduri. Prima oară, în august trecut, de către 14 tineri de la periferia Romei, dintre cei care sunt numiți acolo «borgatari» și trăiesc îngrămădiți în mizeria lor în bidonviluri [...]” R.l. 25 IV 77 p. 6. ◊ „Un incendiu catastrofal produs recent în bidonvilul Sao Jose al orașului brazilian Cubatao [...] a provocat moartea a peste 500 de persoane.” R.l. 27 III 84 p. 6; v. și Cont. 31 VIII 79 p. 6; v. și submarginal [și bidonville] (din fr. bidonville; cf. engl. bidonville; PR 1950, DMC 1954, BD 1970; DN3, DEX-S)