3 definiții pentru bicordatură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bicordatúră sf [At: CERNE, D. M. / Pl: ~ri / E: biocord + -atură] (Muz) Gamă dublă executată pe un instrument cu coarde.
BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bicordatură
bicordatură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||