BIBELOU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă, care se pune pe mobile, pe etajere etc. pentru a decora un interior. Cîteva bibelouri, fotografii în rame erau răsturnate. DUMITRIU, B. F. 56. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și cîteva fleacuri botezate bibelouri de familie erau a lui Titu. REBREANU, R. I 27. (Metaforic) în liniște și-n lumina scăzută, deodată apărură lîngă stufuri bibelouri neclintite pe tablale verzi de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. SADOVEANU, O. A. II 146.