5 definiții pentru biarticulat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biarticulát, -ă adj. Care are două articulații. • pl. -ți, -te. /<fr. biarticulé.
*BIARTICULAT adj. Care are două articulațiuni [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIARTICULAT, -Ă adj. cu două articulații. (< fr. biarticulé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BIARTICULAT ~tă (~ți, ~te) anat. Care are două articulații; cu două articulații. [Sil. bi-ar-ti-] /bi- + articulat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biarticulat adj. m. (sil. -bi-ar-), pl. biarticulați; f. sg. biarticulată, pl. biarticulate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: biarticulat
biarticulat adjectiv
- silabație: -bi-ar-
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
biarticulat, biarticulatăadjectiv
- 1. Cu două articulații. MDN '00
etimologie:
- biarticulé MDN '00