2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bișnițărí v. IV (colocv., peiorativ) A face comerț ilegal ◊ „Era un speculant sadea. Bișnițărea sub paravanul mistriei.” I.B. 9 X 80 p. 2 (din bișnițar )


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bișnițări, bișnițăresc, v. i. a realiza profituri personale pe căi necinstite, din afaceri ilegale de mică anvergură.

Intrare: bișnițărire
bișnițărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bișnițărire
  • bișnițărirea
plural
  • bișnițăriri
  • bișnițăririle
genitiv-dativ singular
  • bișnițăriri
  • bișnițăririi
plural
  • bișnițăriri
  • bișnițăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: bișnițări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bișnițări
  • bișnițărire
  • bișnițărit
  • bișnițăritu‑
  • bișnițărind
  • bișnițărindu‑
singular plural
  • bișnițărește
  • bișnițăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bișnițăresc
(să)
  • bișnițăresc
  • bișnițăream
  • bișnițării
  • bișnițărisem
a II-a (tu)
  • bișnițărești
(să)
  • bișnițărești
  • bișnițăreai
  • bișnițăriși
  • bișnițăriseși
a III-a (el, ea)
  • bișnițărește
(să)
  • bișnițărească
  • bișnițărea
  • bișnițări
  • bișnițărise
plural I (noi)
  • bișnițărim
(să)
  • bișnițărim
  • bișnițăream
  • bișnițărirăm
  • bișnițăriserăm
  • bișnițărisem
a II-a (voi)
  • bișnițăriți
(să)
  • bișnițăriți
  • bișnițăreați
  • bișnițărirăți
  • bișnițăriserăți
  • bișnițăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bișnițăresc
(să)
  • bișnițărească
  • bișnițăreau
  • bișnițări
  • bișnițăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)