2 definiții pentru bișnițări
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bișnițări v. IV (colocv., peiorativ) A face comerț ilegal ◊ „Era un speculant sadea. Bișnițărea sub paravanul mistriei.” I.B. 9 X 80 p. 2 (din bișnițar )
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bișnițări, bișnițăresc, v. i. a realiza profituri personale pe căi necinstite, din afaceri ilegale de mică anvergură.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bișnițări
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)