BEȚIȘOR, bețișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui băț; bețigaș. Bețișoare de chibrituri. 2. (Ironic) Bastonaș. Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. Merge la șosea cu bețișorul în mînă. ALECSANDRI, T. I 448.