beșliu s.m. (înv.) 1 (milit.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. Baș-beșleaga... poruncește beșliilor, ostași de poliție turcești (DOC.). 2 (milit.; la pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. 3 (milit.; după 1821, în Țările Rom.) Soldat turc rămas pentru menținerea ordinii (care comitea tot felul de abuzuri). 4 (pop.) Hoț, jefuitor. Sturze, sturzule, haramgiule, tu beșliule! (POP.). • pl. -ii. /<tc. beșli.