Definiția cu ID-ul 1138602:
Arhaisme și regionalisme
BEZACONIC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au și un copil de creștin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. Etimologie: sl. bezzakonĭnikŭ. Vezi și bezaconie. Cf. preastîpnic. adjectiv