Definiția cu ID-ul 524086:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus.