Definiția cu ID-ul 898612:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BESACTEA, besactele, s. f. (Învechit) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, tutun, obiecte de cusut, de toaletă etc. V. casetă. Am scos dintr-o besactea înflorită cu scoici o panglică veche și foarte frumoasă de mătasă. SADOVEANU, O. V 618. Ad-aici besacteaua cea nouă. ALECSANDRI, T. 1394. – Variante: (Mold.) besacte (EMINESCU, N. 86), besectea (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), bisactea (La TDRG) s. f.