Definiția cu ID-ul 417116:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
berechet s. m. – Abundență, belșug. – Mr. birichete, megl. birichet. Tc. bereket (Roesler 589; Șeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπερεϰέτι, alb. bereket „recoltă”, bg. bereket „abundență”. Uzul adv. este cel mai obișnuit.