berbeteág, ~ă a [At: I. CR. II, 55 / V: gherghet- / Pl: ~egi, ~ege / E: bere + beteag] (Reg) 1 Amețit (de băutură). 2 Năucit. 3 Care de-abia mai merge. 4 Convalescent.

berbeteág și ghergheteág, -ă adj. pl. egĭ și ege (ung. borbeteg, beat, d. bor, vin, și beteg, beteag). Mold. Fam. Mahmur, amețit, hăbăuc, zăpăcit, buĭmac. A umbla ghergheteaga (adv.), a umbla buĭmac. - Berb- la Săgh., Cr. și rev. I. Crg. 2, 55.

ghergheteag am vz berbeteag

ghergheteág, V. berbeteag.