BERBELEACUL s. n. art. (Numai în loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, de-a tumba, rostogolindu-se peste cap. Abia simțea pămîntul și în fiecare clipă era gata să cadă pe brînci de-a berbeleacul. DUMITRU, N. 152. Chiuind, privește-n vale Și s-ar da de-a berbeleacul. BENIUC, V. 106. Copiii... se dau de-a berbeleacul. ȘEZ. VI 29.