BENCHIU, BENGHIU, SBENGHIU (pl. -iuri) sn. ❍Mică pată neagră, care se face cu degetul muiat în cerneală sau funingine, pe fruntea copiilor mici, spre a-i feri de deochiu: îmi făcea cîte un benchiu în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul! (CRG.) ¶ 2 Mic plastru de taftă neagră pe care femeile îl lipesc pe o parte oare-care a obrazului spre a imita o alunică: Și gurița-i cu benghiu negru, ca un gîndăcel pe o floare (ALECS.); își punea murse și sbenghiuri (I.-GH.) ¶ 3 Pr. ext. Ori-ce pată mică, rotundă, în special negricioasă, pe obraz [tc. benek].