2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELÚGA s. f. cetaceu asemănător cu narvalul, alb, din mările arctice. (< fr. béluga)
belugă s.f. (zool.) Cetaceu asemănător cu narvalul, de culoare albă, care trăiește în mările arctice. • pl. -gi. /<fr. beluga.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+belugă s. f., g.-d. art. belugii; pl. belugi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
belúgă s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BELÚGA s.f. Nume rusesc pentru morun (Huso huso), pește din fam. acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar.
- sursa: DGE (2003)
- adăugată de gal
- acțiuni
Intrare: beluga
beluga substantiv feminin
| substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: belugă
belugă substantiv feminin
| substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||