BEJENIT s.n. (Mold.) Pribegie. Cetatea Sucevii era plină de avere: arginturi, haine, odoare, bucate boierești și neguțitorești și altor oameni de țară, mistuite în vreme de bejănit. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: bejeni. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenire. Cf. bejenie, bejenire. substantiv neutru