Definiția cu ID-ul 1134900:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEILERBEI s. m. (Mold., ȚR) Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. A: Acel beglerbeiu ce era mai mare pre oștile turcești. N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu. B: Au căzut mulți vestiți oameni, dentru carii au fost unul Caragea-bașa, beilerbei de la Anadol. R. POPESCU. Variante: beglerbei (N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu), behlerbei (R. POPESCU). Etimologie: tc. beylerbeyi. substantiv masculin