O definiție pentru behavorist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

behavoríst s. m., pl. behavoríști; f. sg. behavorístă, pl. behavoríste

Intrare: behavorist
behavorist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behavorist
  • behavoristul
  • behavoristu‑
plural
  • behavoriști
  • behavoriștii
genitiv-dativ singular
  • behavorist
  • behavoristului
plural
  • behavoriști
  • behavoriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)