O definiție pentru behavorist
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
behavoríst s. m., pl. behavoríști; f. sg. behavorístă, pl. behavoríste
Intrare: behavorist
behavorist substantiv masculin
| substantiv masculin (M9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)