3 definiții pentru behaism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

behaísm (rar) s. n.

BEHAÍSM s.n. Mișcare ecumenică persană. – Din fr. behaïsme.

Intrare: behaism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behaism
  • behaismul
  • behaismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • behaism
  • behaismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)