2 definiții pentru beep


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEEP BIP/ s. n. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit. (< engl. beep-beep)

beep s. n. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit, piuit ◊ „Viața mea e ritmată de sunetul beep-erului care de câte ori sună îți dă ceva de făcut. Dar fiecare beep înseamnă business.” ◊ „22” 5 X 94 p. 13 [pron. bip] (din onomatopeea engl. beep-beep răspândită în întreaga lume o dată cu trimiterea sateliților artificiali în spațiu; cf. fr., it. bip[-bip]; DPN 1982)

Intrare: beep
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beep
  • beepul
  • beepu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • beep
  • beepului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)