Definiția cu ID-ul 948963:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
becisnicie, becisnicii, (beciznicie), s.f. – Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192; Oncești). – Din becisnic + suf. -ie.