Definiția cu ID-ul 416968:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
becață (becațe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață.