Definiția cu ID-ul 533802:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

becar (< fr. veche b carré, „b pătrat”) 1. Semn care, plasat în fața notei*, indică anularea unei alterații* (accidentale sau constitutive) fie suitoare fie coborâtoare (♮). Într-o ortografie mai veche, dublele aliterații se anulau prin dubli b. (♮♮). B. își trage denumirea de la forma specifică a literei b (lat. b quadratum sau b durum) prin care, în notația literală (sec. 10), se indica sunetul si natural. 2. (ieșit din uz) Major* (despre tonalități). Echiv. engl.: natural; it. bequadro; fr. bécarre; germ. Auflöser sau Auflösungszeichen; sp. becuadro. V. armură; alterații; b; bemol; diez; dur; solmizație.