Definiția cu ID-ul 897656:

BAZÍN, bazine și bazinuri, s. n. 1. Rezervor de apă construit din piatră, din ciment etc. și alimentat dintr-o fîntînă, dintr-o apă curgătoare, dintr-o conductă sau din colectări de ploaie; are diverse întrebuințări: ca ornament în parcuri (v. h a v u z), ca scăldătoare (v. piscină, ștrand), ca auxiliar în prelucrarea unor materiale care au nevoie, un timp mai îndelungat, de umiditate, ca rezervă de apă pentru irigații etc. În lupta contra secetei la noi, nu trebuie să subestimăm... crearea bazinurilor de retenție de-a lungul rîurilor, pentru ca apa în timpul revărsărilor să nu fie element de distrugere, ci de fertilizare pentru culturi. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/3. Cu o velință, în grădină, pe marginea bazinului... s-ar fi simțit ca într-un zăvoi fermecat. PAS, L. 1 96. ◊ (Mar.) Partea mai mult sau mai puțin închisă a unui port, unde staționează vasele. Bazinul docurilor. 2. Ținut udat de un rîu sau de un fluviu și de toți afluenții acestuia. Bazinul Mureșului. 2. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. Va trebui să începem deschiderea de noi bazine carbonifere și de mine noi în actualele bazine, în vederea asigurării dezvoltării producției de cărbuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 665. 4. (Anat.) Cavitate formată de cele două oase iliace. – Variantă: basín s. n.