bazilică s.f. 1 (la romani) Edificiu public de mari proporții, de formă dreptunghiulară, împărțit în lungime, prin șiruri de coloane, în trei sau cinci părți (nave), care servea ca loc de judecată, bursă comercială, loc de adunări. 2 Biserică creștină din perioada veche (începînd cu sec. 4), împărțită în interior în trei sau cinci părți prin șiruri de coloane. ◆ Ext. Biserică sau catedrală catolică de mari proporții. Bazilica San Pietro din Roma. • pl. -ci. /<lat. basĭlĭca, -ae, fr. basilique.