basiléu s.m. 1 (în Grecia homerică) Titlu purtat de regi. ◆ Persoană care avea acest titlu. 2 (în Atena antică) Titlu purtat de cel de al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor. ◆ Persoană care avea acest titlu. 3 Titlu oficial al regilor persani pînă la cucerirea arabă. ◆ Persoană care avea acest titlu. 4 Conducător al unei entități politice barbare. 5 Titlu purtat de împărații bizantini începînd cu sec. 7 d.Hr. ◆ Persoană care avea acest titlu. • scris și bazileu. pl. -ei. /<fr. basileus; cf. gr. βασιλεθ „rege”.