Basarabia f. 1. înainte de jumătatea sec. XV, numele Țării Românești întregi (după dinastia Basarabilor); 2. înainte de 1812, partea sud-estică a Moldovei, numită și Buceag; 3. provincie rusească între Nistru și Prut așezată în partea răsăriteană a Moldovei, din care făcea odinioară parte până la 1812, când fu anexată Rusiei. Partea meridională, restituită României la 1856, fu reluată de Rusia în 1878. Basarabia se uni cu patria mumă (27 Martie 1918) și tractatul din Versailles (1919) a confirmat această întregire a României. Azi, Basarabia e împărțită în 9 județe cu peste 2 mil. de Români și cu cap. Chișinău.