BAROC, -Ă, (rar) baroci, -e, adj. (În arhitectură, în artele plastice, muzică și artele minore, în expr.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat în secolele XVII-XVIII, caracterizat prin neregularitatea liniilor, prin exces de ornamentare complicată, greoaie și capricioasă și prin monumentalitatea construcțiilor. V. rococo. ◊ (Substantivat, n.) [Constantin Brîncoveanu] a domnit atunci cînd tumultuoasa inflorire a barocului era în toi. M. I. CARAGIALE, C. 23. ♦ (Despre clădiri, tablouri, compoziții muzicale, mobile etc.) În stil baroc. Catedrală barocă. Pictura barocă a lui Rubens. Muzica barocă a lui Haendel. Mobilier baroc. ♦ Fig. (Depreciativ) Curios, ciudat.