baróc, -ă adj., s.n. 1 adj., s.n. (Stil artistic) care se caracterizează prin cultivarea monumentalității și a libertății formelor, a bogăției ornamentației arhitecturale etc. și care s-a afirmat în Europa, în sec. 17, încadrîndu-se între sfîrșitul Renașterii și începuturile iluminismului. 2 adj. (despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în stil baroc. Catedrală barocă. 3 adj., s.n. (Stil literar) care se caracterizează prin patetism și tematică extravagantă, printr-o intrigă diversificată, alambicată, printr-o mare libertate și fantezie în exprimare. 4 adj. Ext. Care este încărcat, care este excesiv ornamentat; fastuos; greoi. • pl. -ci, -ce. /<fr. baroque, it. barocco; cf. port. barroco „perlă cu formă neregulată”, lat. scol. barocco „tip de silogism complicat și doar în aparență logic”.