baroc, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 350/₂₅ / E: fr baroque, por barroco] 1 Stil (de arhitectură sau pictură ori muzică) predominant în perioada dintre sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării. 2 a (D. construcții, mobilă, sculptură, pictură, muzică) Realizat în stil baroc (1). 3 a (D. artiști) Care creează opere în stil baroc (1). 4 sn Stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului. 5 a (Fig) Bizar.