Definiția cu ID-ul 416450:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bárbur (-ri), s. m.1. Ascuțișul unui topor. – 2. Cep (de îmbinare), unire, legătură, racordare. – 3. Broderie în formă de triunghi pe pieptul unei cămăși. Lat. barbula „bărbă mică” (Hasdeu 2516; REW 949; Candrea-Dens., 136; DAR). – Der. bărbătură, s. f. (incizie la urechea oilor, în formă de triunghi).