baraban [At: LM / V: ~ă / Pl: ~i, ~e / E: rs барабан] (Îrg) 1 sn Tobă folosită, mai ales, la (vânzare la mezat sau la) licitarea unor obiecte Si: (îrg) barabancă. 2 sm Toboșar care cheamă la un mezat.

barabán s.n., s.m. (reg.) 1 s.n. Tobă folosită mai ales la vînzarea sau licitarea unor bunuri. 2 s.m. Toboșar care cheamă la vînzarea sau licitarea unor bunuri. • pl n. -e, m. -i. și barabánă s.f. /<rus. барабан.

barabană sf vz baraban

bărăban av vz bărăbar

bărăbar av [At: VICIU, GL. / V: -an, -bări² / E: barabar] (Reg) 1 Egal. 2 Asemenea. 3 (D. vite; îe) A merge ~ A merge unul lângă altul. 4 (D. obiecte de același fel) în rând.

bărăbări² av vz bărăbar

barabánă s.f. v. baraban.

❍BĂRĂBAR, BARABAR adv. Băn. Deopotrivă, de asemenea, în linie dreaptă, paralel [srb. barabar].

barabană f. tobă pentru anunțarea licitațiunilor. [Rus. BARABANŬ].

barabánă f., pl. e (rus. barabán, tarabana, barabánščik, tarabangiŭ; rut. taraban, pol. tarabany). Nord. Darabană. – În sud barabancĭ n., pl. e (d. rus. barabánšcik, tarabangiŭ).

bărăbár adv. (sîrb. [d. turc.] barabar. V. baraba). Ban. De o potrivă, egal (în mărime, înălțime, mers, aliniere ș.a.).

BARABAN s. v. darabană, tobă.

baraban s. v. DARABANĂ. TOBĂ.