2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARĂNGÍ, barăngesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A striga, a țipa în gura mare. – Din barangă.

barángă sf [At: HEM 2484 / V: baragă / Pl: ~nge / E: nct] 1 Lup bătrân care începe primul să urle într-o haită. 2 (Reg) Taurul cel mai mare și cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se atârnă clopotul. 3-4 Vită (stearpă) care merge înaintea cirezii. 5 (Reg) Persoană căreia îi place să facă scandal.

BARÁNGĂ s. f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită și urlă înaintea celorlalți. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang.

barágă și barángă f. pl. e și bărăgĭ, bărăngĭ (cp. cu harang și cu ung. beregni, a mugi, saŭ cu barang, nomad, haimana). Munt. Mold. Rar. Tauru care poartă talanga (V. și balangă) și conduce cireada. Lupu care conduce haĭta și dă semnalu urletelor.

Intrare: barăngi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • barăngi
  • barăngire
  • barăngit
  • barăngitu‑
  • barăngind
  • barăngindu‑
singular plural
  • barăngește
  • barăngiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • barăngesc
(să)
  • barăngesc
  • barăngeam
  • barăngii
  • barăngisem
a II-a (tu)
  • barăngești
(să)
  • barăngești
  • barăngeai
  • barăngiși
  • barăngiseși
a III-a (el, ea)
  • barăngește
(să)
  • barăngească
  • barăngea
  • barăngi
  • barăngise
plural I (noi)
  • barăngim
(să)
  • barăngim
  • barăngeam
  • barăngirăm
  • barăngiserăm
  • barăngisem
a II-a (voi)
  • barăngiți
(să)
  • barăngiți
  • barăngeați
  • barăngirăți
  • barăngiserăți
  • barăngiseți
a III-a (ei, ele)
  • barăngesc
(să)
  • barăngească
  • barăngeau
  • barăngi
  • barăngiseră
Intrare: barangă
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barangă
  • baranga
plural
genitiv-dativ singular
  • barăngi
  • barăngii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)