baptistériu s.n. I (bis.) 1 Edificiu special construit lîngă o biserică catolică, destinat oficierii botezului. 2 Spațiu, capelă în interiorul unei biserici catolice unde se oficiază botezul. 3 (în trecut, la catolici) Vas din piatră, marmură etc., amplasat în biserică, în care se botezau copiii. II (ist.) Bazin de înot în termele antice. • pl. -ii. și baptistér s.n. /<lat. baptisterium; cf. și fr. baptistère, it. battistero.