Definiția cu ID-ul 1233598:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
banjó s.n. (muz.) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina, originar din N Africii, care are cutia de rezonanță rotundă, făcută din piele, cu gîtul lung, cu 5 pînă la 9 coarde, și care emite sunete prin ciupire. • pl. -uri. /<fr. banjo; cuv. amerindian.