bandă (< ital. banda „ceată”; germ. Bande; engl. band) I. Termen ieșit din uz prin care se desemna orchestra*. Astăzi, termenul engl. se mai folosește pentru jazz band*. În Transilvania și în Banat desemnează o formație* pop., mai ales fanfara (6). II. În sec. 18, termenul de b. indica adesea portativul* de patru linii folosit pentru notarea cantus planus*-ului (v. și gregoriană, muzică). III. B. de magnetofon.