2 definiții pentru bandoneon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandoneón s. n., pl. bandoneoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bandoneon v. armonică; acordeon.

Intrare: bandoneon
bandoneon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandoneon
  • bandoneonul
  • bandoneonu‑
plural
  • bandoneoane
  • bandoneoanele
genitiv-dativ singular
  • bandoneon
  • bandoneonului
plural
  • bandoneoane
  • bandoneoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)