3 definiții pentru banderie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
banderíe s.f 1 (în Ev. Med.) Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil. 2 (milit.) Detașament de infanterie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. banderie.
BANDERIE s.f. 1. (Ist.) Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. Detașament de infanterie. [< fr. banderie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BANDERIE s. f. 1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. detașament de infanterie. (< fr. banderie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: banderie
banderie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
banderie, banderiisubstantiv feminin
- 1. Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. DN
- 2. Detașament de infanterie. DN
etimologie:
- banderie DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.