BANDAJ, bandaje, s. n. 1. Fașă (de obicei de tifon) cu care se acoperă o rană sau cu care se susține sau se imobilizează o parte bolnavă a corpului. V. pansament. Radu se-ntoarce brusc, pentru ca să nu-i vadă rana, și își încheie bandajul. CAMIL PETRESCU, T. II 143. Își simți o vînă în umărul drept și-i veni în minte că poate se desfăcuse bandajul și curgea sîngele. D. ZAMFIRESCU, R. 270. 2. Fîșie de pînză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile. 3. Piesă circulară (de cauciuc la automobil și la avion, de fier sau de oțel la un vehicul de cale ferată etc.) care se montează pe exteriorul obezii sau jantei roții.