bandáj s.n. I (med.) 1 Bandă (de tifon) care este aplicată pe un segment al corpului în scopul menținerii unui pansament, realizării unei compresiuni, imobilizării unei fracturi sau luxații, menținerii unui mediu steril etc. 2 Pansament. 3 Bandaj pentru hernie = cerc de oțel elastic, îmbrăcat în pînză și cu o perniță la capăt, care apasă pe locul unei hernii inghinale. II 1 Fașă de pînză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2 Fîșie de cauciuc care învelește minerul diferitelor aparate sportive, pentru evitarea alunecării din mînă. 3 Coroană inelară de oțel sau de cauciuc, care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o proteja. 4 Căptușeală în forma unei benzi care se înfășoară pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. 5 Inel de sîrmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice. 6 (miner.; la pl.) Dulapi laterali așezați în lungul unui tunel sau al unei galerii; căptușeală. • pl. -e. și (înv.) bandágiu s.n. / <fr. bandage.