bandaj sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 270 / V: (înv) ~dagiu / Pl: ~e / E: fr bandage] 1 Fâșie (elastică) cu care se leagă, pentru a proteja, o parte bolnavă a corpului. 2 Totalitatea fâșiilor sau bucăților de țesătură ori tifon, vată etc. cu care se acoperă și se fixează o parte bolnavă (de obicei o rană) Si: pansament. 3 Aparat anume făcut pentru (a fixa un pansament sau) a ține strâns un organ care tinde a se depărta de poziția normală. 4 (Îs) ~ pentru hernie Cerc de oțel elastic îmbrăcat în pânză și cu o perniță la capăt, care apasă pe locul unei hernii inghinale. 5 Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile. 6 Fâșie de cauciuc care învelește mânerul diferitelor obiecte de sport, pentru ca să nu alunece din mână și să fie mai ușor de ținut. 7 Îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe osia unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. 8 (Min; lpl) Dulapi laterali așezați în lungul unui tunel sau al unei galerii de mină Si: căptușeală.